Metodologia examinarii reprezintă materialul pe baza căreia este realizată evaluarea/examinarea/expertiza psihologică.
Anamneza clinică este prima etapă în cadrul evaluării psihologice ce permite ordonarea istoricului cazului, în vederea stabilirii originii și condițiilor dezvoltării unor particularități individuale, pentru depistarea condițiilor ce au codus la apariția unei dezordini psihice, în vederea organizării unui sistem educativ adecvat sau pentru elaborarea unor corectări și tratamente psihice a emoțiilor, sentimentelor, a trăsăturilor caracteriale; prin stabilirea atitudinilor terapeutice potrivite precum și determinarea prognosticului terapeutic .
Observația clinică presupune observarea sistematică și monitorizarea comportamentului expresiv/nonverbal (mimică,gestică,reacții) ale persoanei examinate/evaluate în diferite momente ale expunerii și în timpul activitaților de evaluare .
Interviul psihologic semistructurat și anamnestic se suprapune scurtului istoric individual și al împrejurarilor care au determinat solicitarea evaluării/examinării/expertizei psihologice.Sunt monitorizate sistematic comportamentul expresiv/nonverbal (mimica,gestica,reacții) în diferite momente ale expunerii.
Metode și tehnici de evaluare psihologică ; Scurtă descriere a instrumentelor aplicate :
Pentru confirmarea opiniei de specialitate se utilizează metode și tehnici de evaluare și asistență psihologică specifice varstei examinatului, în cazul unui minor (tehnici proiective ,chestionare adecvate vărstei acestuia, jocul simbolic si jocul liber) . Metodologia de evaluare a minorului este atent selecționată pentru o foarte bună interacțiune cu acesta. Fiecare sarcină va fi percepută drept joc, ceea ce face mai posibilă, evaluarea in vivo, fără inducerea unui climat de examinare. Rezultatele „tehnice” ale chestionarelor, inventarelor şi testelor folosite, nu au nici o valoare practică, dacă nu sunt insotite de un protocol psihologic al specialistului diagnostician care are obligatia să „traducă” respectivele rezultate în termeni uzuali, accesibili oricărui profesionist interesat de evaluarea psihopedagogică a subiectilor.
Testele de personalitate se împart în trei mari categorii :
- a) teste obiective de personalitate – apelează la sarcini concrete, iar ipoteza care stă la baza lor consideră că stilul persoanei se manifestă cu elemente comune într-o mare varietate de activităti : teste de asociatie verbală ; teste pe bază de probe perceptive ; teste de apreciere a umorului ; teste de perseverare – senzoriale, motrice, motrice alternantă, asociativă.
- b) teste situaţionale – urmăresc implicarea subiectului în situatii cât mai apropiate de realitate pentru a-i observa reacțiile fireşti.
- c) teste proiective – accentuează rolul inconştientului ca un sistem de structuri afective, cognitive şi motorii, care influentează comportamentul individual ; tipuri :
*teste proiective constitutive – furnizează subiectului un material nestructurat, neorganizat, solicitând acestuia să-i dea un sens (Rorschach).
*teste proiective constructive sau teste expresive care apelează la desen ori la organizarea şi îmbinarea într-un întreg a unor elemente: testul arborelui ; testul familiei ; testul casei ; testul persoanei.
*teste proiective interpretative – utilizează o serie de materiale în care subiectul descoperă un număr de semnificatii afective : TAT (Thematic Apperception Test); CAT (Children Apperception Test)
*teste proiective de completare – pot evidentia unele complexe emotionale folosind metoda asociatiei de cuvinte sau teste de completare a unor fraze sau povestiri experimentul asociativ verbal, Fabulele Duss.
*teste proiective refractive – pun accent pe distorsiunea care are loc în mijloacele de comunicare; testul culorilor a lui Max Lucher; grafologia.
Testele de inteligenţă si de dezvoltare intelectuală:
*teste nonverbale de inteligenţă – nu sunt influentate de factorii socioculturali şi multe dintre ele acoperă o tipologie diversă de subiecti: Matricele progresive Reaven, Cuburile Kohs.
*teste verbale de inteligenţă – sunt saturate de factori socioculturali, ceea ce, în unele situatii, conduce la mari diferente ale coeficientului de inteligentă între subiecti, diferente care, în unele circumstante, nu se justifică: completările şi organizările de propozitii, fraze, proverbe, probele verbale de aritmetică, identificarea sensurilor cuvintelor.
*testele de aptitudini – evidentiază o serie de însuşiri relativ stabile ale personalitătii care conditionează realizarea cu succes a diferitelor activităti intelectuale, profesionale, artistice, ştiintifice, tehnice, organizatorice, manuale, sportive.
